Sâmbătă, 29 aprilie 2017, se anunța ca una dintre cele mai monotone sâmbete din acest an. Meteorologii au avut grijă încă de la începutul săptămânii să ne strice obiceiul de a ne face planuri pentru zilele libere. Ce să faci într-o zi în care sunt anunțate ploi în toată țara? Cauți câteva filme, mai deschizi o carte, urmărești câteva episoade dintr-un serial sau …observi că avertizarea meteorologică e una, dar vremea e alta și faci planul ad-hoc. De plouat nu ploua, chiar dacă erau câțiva nori ce se doreau a fi amenințători.
Am căutat repede câteva locuri în care am fi putut face mișcare în natură. Cisnădioara e la 12 kilometri de Sibiu, iar unul dintre traseele ce pornește din Cisnădioara este către Vârful Măgura din Munții Cindrel. Cu cei 1304 m un traseu până pe Vârful Măgura putea fi plimbarea perfectă pentru jumătate de zi. Facem repede bagajul, luăm un rucsac în spate, luăm și bețele de trekking, urcăm în mașină și mergem spre Cisnădioara. Lăsăm mașina înainte de Piatra Broaștei, pe drumul forestier de pe Valea Argintului (la aproximativ 1 km de localitate).
Piatra Broaștei
Piatra Broaștei este un bloc mare și izolat de calcar, un imens recif coralier cu resturi fosile de pești, moluște și corali din Cretacic (65 milioane de ani). Piatra Broaștei este rezervație paleontologică (Calcarele cretacice de la Cisnădioara sau Calcarele cu hippuriți de la Cisnădioara), dar asta nu îi împiedică pe unii să facă grătare chiar sub ea. Calcarele de la Cisnădioara au fost studiate încă din secolul al XVIII-lea și sunt integrate în circuitul turistic european. În anul 1999, în apropiere de Piatra Broaștei a fost descoperit lemn de Sequoia fosilizat.
De la Piatra Broaștei am continuat să mergem pe drumul forestier (marcat cu triunghi albastru) până a început urcușul. Faptul că traseul este folosit și de pasionații de enduro a făcut ca drumul să semene foarte mult cu tranșeele prin care poți patrula pe timp de război.
Ne-a atras atenția un copac căzut, ieșit din rădăcini, dar care era înmugurit.
La fel cum ne-a impresionat linia care separa perfect coniferele de foioase.
După aproape 2 ore de urcat ajungem în la Curmătura Măgurii (alt. 1000 m), unde am dat și de un indicator. Abia acum, căutând prin pozele făcute observ că pe indicator spunea că mai avem o oră până pe vârf sau 2 ore calea-întoarsă. De la 1000 m intuiam că vârful e ceva mai aproape.
Nu am făcut o oră până în vârf, ci mai puțin, asta în condițiile în care ne tot opream și admiram priveliștile ce se deschideau.
Dacă în momentul în care am ajuns în vârf puteam să vedem Vf. Suru, după ce-am admirat panorama și după ce-am făcut 2-3 poze, norii adunați au redus bine din vizibilitate. Ba mai mult, era deja 18.30 și nu aveam de gând să ne prindă noaptea în pădure. Râdem de vârful cucerit, un pitic de 1304 metri (deși diferența de nivel este de 766 de metri), apoi începem coborârea, pe același traseu pe care am urcat, ca să ajungem la mașină. Deși încă dinainte de ajungem la Curmătura Măgurii tot auzeam ceva care uneori părea a fi o drujbă, alteori o motocicletă, abia la coborâre ne-am intersectat cu sursa zgomotului:
Ajungem pe Valea Argintului, văd un miriapod ce părea fotogenic, încerc să-i fac o poză și continuăm drumul.
Rita era cumva dezamagită că ne apropiem de finalul traseului și nici măcar nu ne-a prins întunericul în pădure. Continuăm plimbarea pe drumul forestier, eu îmi strâng bețele de trekking și le agăț de rucsac. Mai știți de momentul în care era să dau nas în nas cu porcul mistreț în canionul de la Mihăileni sau cu ursoaica sub Vf. Scara? Ei….
Mistrețul care se adăpa din Pârul Argintului
Se aud niște foșnete ciudate. În dreapta noastră, în Pârâul Argintului se adăpa un mistreț. La nici 15 metri distanță. Încremenesc. Mă uit la Rita, Rita era entuziasmată și speriată în același timp de apariția mistrețului. Îi spun să stăm, ea începe să spună„porcu-porcu-porcu”, ne uităm în stânga să nu avem alte surprize, ne uităm în dreapta, porcul ridică capul, analizează, iese din apă, apoi fuge în adâncul pădurii. Ne uităm unul la celălalt: nu știam cine s-a speriat mai tare, noi sau porcul mistreț. Răspunsul este: încercăm să evităm, pe cât posibil, să hoinărim prin pădure când se lasă întunericul. Scot bețele agățate de rucsac și tot nu-mi dau seama ce s-a întâmplat, știu doar că doream și trebuia să ajungem mai repede la mașină. Și drumul mai avea să dureze jumătate de oră. De data asta fără mistreți, doar cu o vulpe aproape de Piatra Broaștei. Atât de data asta.
Putea fi o sâmbătă monotonă, una în care aventurile ar fi apărut în paginile unei cărți sau în cadrele unui film. Dar nu ne-am mulțumit cu atât.
Disclaimer
Bine, recunosc: chiar la începutul traseului, Rita a spus că pantofii de trekking noi încep să o bată. Nu cred că am mers mai mult de jumătate de oră până a spus că trebuie să ne întoarcem în Sibiu să-și schimbe papucii că nu poate continua așa. Eram ferm convins că s-a terminat cu plimbarea, cu traseul, că vor începe ploile, că … Dar ne-am întors în oraș, a oprit la farmacie și am luat plasturi, Rita și-a schimbat papucii, eu, rucsacul, apoi ne-am întors cu mașina, de data aceasta până la barieră. Dar asta nu știe nimeni, nu?
Nu uitați: pe munte vremea se schimbă foarte repede, am avut ture ratate din cauza bătăturilor sau pentru că ne-am udat (pentru că gecile nu erau impermeabile). Sunt multe greșeli pe care le puteți face și care duc la depărtarea de ceea ce contează: plăcerea de a merge pe munte. De aceea contează cum vă echipați, de la șosete, tricou tehnic, pantaloni, la polar, foiță, ghete sau bețe de trekking.
Trasee către Vârful Măgura
Traseul din Valea Morii către Vârful Măgura
Marcaj: punct albastru. Durată: 3 ore
Traseul pornește din șoseaua dintre Sadu și Cisnădie (DJ 106 C), din Valea Morii. Urmăm drumul forestier spre sud-vest circa 1.5 km. Îl părăsim traversând pârâul Valea Morii spre stânga și urcăm prin pădure în serpentine până pe culme. Continuînd pe aceasta spre vest, trecem de Vârful Chicioarei (1018 m), parcurgem o porțiune calmă apoi urcăm modertat. Părăsim pădurea și continuăm domol prin pășune, facem joncțiunea cu traseul marcat cu cruce roșie, apoi cu traseul bandă roșie și ajungem pe Vf. Măgura (alt. 1304 m)
Traseul din Cisnădie către Vârful Măgura
Marcaj: cruce roșie. Durata: 3 ore
Din Cisnădie până mai puțin mai sus de cantonul forestier, cantonul lui Marinică, traseu este comun cu cel al crestei principale a Cindrelului (marcat cu bandă roșie). De aici urmăm poteca marcată cu cruce roșie în urcuș susținut prin pădure. Mai sus panta devine mai domoală, cu porțiuni orizontale. După aproape două ore facem joncțiunea cu traseul marcat cu cruce albastră. Schimbăm direcția spre sud, părăsim pădurea și în circa 10 minute ajungem pe Vârful Măgura
Traseul din Cisnădioara către Vârful Măgura
Marcaj: cruce albastră. Durată: 3 ore și 30 de minute
Traseul începe din centrul localității. După ce ocolim prin vest și sud dealul ceății (pe strada Râului) urmăm în urcuș ușor drumul prin pădure. Cotim la dreapta pe un drumeag ce urcă o porțiune scurtă, apoi îl părăsim pe potecă, tot la dreapta, la prima serpentină (alt. circa 554 metri). Mai sus continuăm de-a lungul muchiei. În partea de sus întâlnim traseul marcat cu cruce roșie (Cisnădie – Vf. Măgura)
Cisnădioara-Valea Argintului-Curmătura Măgurii-Refugiul Rosengarten
Marcaj: triunghi albastru. Durata: 3 ore și 30 de minute
Din Cisnădioara urmăm drumul forestieri de pe Valea Argintului. După circa 2 km de la pornire ajunge la stânca numită Piatra Broaștei, denumire datorată formei acesteia. Piatra Broaștei este monument al naturii cunoscut sub numele de calcarele cretacice de la Cisnădioara. Continuăm în urcuș pe drumul forestier de pe vale până la capăt (încă circa 4.5 km). Urmăm poteca marcată cu triunghi albastru în urcuș prin pădure până spre Curmătura Măgurii (alt. 1003 m). De aici continuăm spre vest, însoțiți de marcajul bandă roșie și după un sfert de orgă poposim în Poiana Trandafiruilor, la Refugiul Rosengarten (alt. circa 1055 m)
Info din Munții Cindrel, Hartă Turistică, Editura Bel Alpin
Mai multe idee de trasee în Harta Munților Cindrel
3 exemple de drumeții (diferite) pe care le-am făcut din Cisnădioara pe Vârful Măgura
4.11.2018, 15.8 km, 840 metri diferență de nivel, 5 ore 30 minute
27.10.2019, 22.1 km, 1096 metri diferență de nivel, 7 ore
2.02.2020, 19,5 km, 899 metri diferență de nivel, 7 ore
Mai propun o excursie pe care o făceam demult. Se străbate comuna Rășinari și cătunul de țigani Prislop. Se continuă drumul pe potecă urmînd linia de înnaltă tensiune până în creastă și apoi se coboară în Valea Sadului în satul Ciupari pe o potecă abruptă pe sub linia de innaltă tensiune. Din Ciupari există o potecă marcată care urcă pe Vf. Prejba 1710m sub care se află cabana Prejba (dacă o mai fi). Priveliștea de pe Vf. Prejba este superbă. Intoarcerea se poate face de la Prejba pe poteci marcate fie la Sadu fie la Tălmaciu prin Tălmăcel. Drumul total este de cca10 ore, dar cred că se poate dormi la Prejba. Dacă este prea mult din satul Ciuari (de la intrarea în sat dinspre Sadu ) se află o potecă marcată cu cruce albastră care urcă abrupt în Curmătura Măgurii. În acest caz tot drumul durează 5 -6 ore. Drum bun și să nu vă mai întîlniți cu mistrețul cu colț de argint.
Mulțumim de sugestii și sfaturi! În curând revin cu poveștile celorlalte trasee făcute vara aceasta 🙂