După cum mă aşteptam decizia Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune de a închide posturile TVR Info şi TVR Cultural a stârnit numeroase controverse, iar internetul a început să duduie de petiţii online pentru salvarea TVR Cultural, de fotografii săruite de enşpe mii de ori cu mesaje de genul: „Nu arunca ce ne place – TVR Cultural”, „Don’t kill TVR Cultural”. Îmi place că după 10 ani de existenţă au început şi românii să afle de existenţa acestui post de televiziune. Credeţi că zilele acestea a sărit în aer ratingul TVR Cultural în detrimentul Antenelor, ProTV sau Realitatea? TVR Info şi TVR Cultural nu se închid pentru că useliştii urăsc ştirile şi cultura, se închid pentru că românii le urăsc. Pentru că oricând sânii Biancăi Drăguşanu vor aduce mai multă audienţă decât rezultatele la concursurile de matematică ale lui Radu Bambucea.
De când am ajuns la facultate am încetat să mai pierd timpul în faţa televizorului. Nu voi fi ipocrit să semnez o petiţie prin care cer să nu se desfiinţeze TVR Cultural, aşa cum îmi cer unii prieteni. Dacă nu consum produsul, de ce să militez pentru el? Câţi dintre susţinătorii TVR Cultural (acei susţinători virutali care nu ştiu decât să dea cu click-ul, dar nu să ia atitudine) au stat vara asta măcar o oră în faţa televizorului deschis pe TVR Cultural?
Toată treaba asta e virală. Noroc că s-a amânat introducerea coplăţii în sistemul medical românesc, altfel internauţii scoteau bani frumoşi din buzunar să-şi trateze răcelile.
Cum îndemnam şi mai devreme(sau nu): „Spune nu turmei!”
