Cu literatura lui Ingeborg Bachmann (1926-1973) m-am familiarizat în ultimii ani prin romanul autobiografic și alegorizant Malina, dar mai ales prin uimitorul roman epistolar publicat la Art în 2010, Timp al inimii. Corespondența dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan. Crezându-se îndrăgostiți, cei doi își scriu și-și alimentează, în fapt, dragostea de literatură; spirite tragice, atât Paul Celan (1920-1970), cât și Bachmann poartă pecetea damnațiunii; el este un volatil, ea o rațională prusacă; el vine din imprecizia carpatină, ea din liniile austere ale Alpilor, ea – din abstracțiuni, el – din persecuții; el moare la Paris, ea – la Roma; ea va sfârși în flăcări, el – în valuri.
Reclamă
Ingeborg Bachmann
Oriîncotro am merge
fii fără grijă fii fără grijă
când e-ntuneric și când e frig
fii fără grijă
dar
cu muzică
ce să facem
voios și cu muzică
și ne gândim voios
în fața unui sfârșit
cu muzică
și încotro să ne ducem
cel mai bine
întrebările noastre și groaza atâtor ani
în spălătoria visului fără grijă fii fără grijă
dar ce se întâmplă
cel mai bine
când liniștea morții
începe
Traducere de Maria Banuș
Todesfuge
Paul Celan
Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiază îl bem dimineața îl bem noaptea
îl bem și bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scrie
când seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margareta
el scrie și iese în fața casei și stele scânteie el fluieră și-și cheamă dulăii
își fluieră jidovii să sape o groapă-n pământ
ne ordonă cântați acum pentru dans.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineața-n amiază și seara te bem
te bem și te bem.
În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scrie
scrie când seara se lasă-n Germania părul tău auriu Margareta.
Părul tău de cenuși Sulamita săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
El strigă săpați mai adânc în pământ voi unii voi alții cântați mișcați din arcuș
își scoate pistolul din brâu îl flutură – albaștri-i sunt ochii
înfigeți mai bine lopata voi unii voi alții cântați pentru dans mai departe.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiază te bem dimineața te bem și seara
te bem și te bem
în casă stă un bărbat părul tău auriu Margareta
părul tău de cenuși Sulamita cu șerpii se joacă.
El strigă mai dulce moartea cântați moartea-i un maestru din țara germană
el strigă mai sumbru atingeți viorile atunci veți sui ca fumu-n văzduh
atunci veți avea o groapă în nori acolo patul nu-i strâmt.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem la amiază moartea-i un maestru din țara germană
seara te bem dimineața te bem și te bem
moartea-i un maestru din țara germană ochiul lui e albastru
cu glonțul de plumb te lovește te lovește precis
în casă stă un bărbat părul tău auriu Margareta
dulăii asupră-ne asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh
cu șerpii se joacă visează e moartea-un maestru din țara germană
părul tău auriu Margareta
părul tău de cenuși Sulamita.
(Paul Celan citește Todesfuge)
