Rețeaua Librăriilor Humanitas a pornit de la București, în 1991. În același an, în octombrie, prin efortul depus de doamna Maria Moga, se deschide o librărie la Sibiu. De la un spațiu de 20 de mp, vorbim astăzi despre un adevărat reper cultural al orașului. Cum vezi transformarea prin care a trecut librăria în toți acești ani?
Ah, aici doamna Moga e cea mai îndreptățită să răspundă. Și, după cum o cunoaște toată lumea (și aici mă feresc să afirm că toți sibienii o știu, pentru că doamna Moga e un personaj cunoscut și în afara granițelor țării, deci nu numai noi ne bucurăm de geniul ei întru ale cărților), modestia o face să vorbească și să mărturisească rar despre meritele pe care indiscutabil le are. Dar pe scurt: în primăvara anului 1991 a făcut rost de numărul de telefon al fondatorului grupului Humanitas, l-a sunat și, printre altele i-a spus: ”Trebuie să umplem lumea de cărți”. După jumătate de an, pe 11 octombrie, librăria-cămăruță își primea primii clienți. Era o cămăruță la parterul Casei Thellmann. Tot aici, cu ceva mai mult de un secol în urmă, exista Librăria Othmar Pfaundler, unde a lucrat pentru o perioadă și Emil Sigerus. Restul chiar e Istorie, librăria s-a extins, iar oamenii – mai cu seamă Oamenii – au crescut în jurul ei, totul fiind, de fapt, o simbioză, o împreună-lucrare, în care nu se știe cine de la cine capătă învățătură.
Acum mai bine de 13 ani a fost inaugurat subsolul librăriei, despre care Radu Paraschivescu spune că e unul dintre subsolurile ”în care urci, nu cobori”. Ce schimbări a adus în comunitate și în viața culturală a orașului acest spațiu?
Istoria mea cu librăria și Sibiul e una relativ scurtă, puțin peste șapte ani. Radu Paraschivescu avea dreptate când spunea că în Subterana Humanitas ”urci, nu cobori”: urmând treptele și tocind coatele pe suprafața meselor de la subsol, adolescenții de acum șapte ani sunt astăzi medici, ingineri, cineaști, actori, cercetători, preoți, magistrați, fără nicio exagerare: i-am văzut învățând și cercetând, căutând și visând, iar acum sunt Oamenii despre care vorbeam și mai sus. Tot aici s-au închegat prietenii, s-au proiectat filme, spectacole de teatru, performance-uri, copiii au participat la ateliere, au avut loc lansări de carte și expoziții, s-au organizat dezbateri, conferințe, concerte. Aici nu e vorba doar despre viața culturală a orașului, ci a țării. Cei mai importanți actanți din viața culturală a țării au ajuns la câte un eveniment găzduit de subterană, fie prin evenimentele Humanitas, fie prin ale unor parteneri precum FITS, Poets in Transylvania, ARTmania, colocviile revistelor Transilvania și Euphorion, 25 de ore de teatru non-stop etc.
Fiecare librărie din rețea are specificul ei. Dacă ne referim strict la librăria din Sibiu, care crezi că sunt particularitățile ei?
Cred că cel mai bun răspuns e diversitatea; fie că ne referim la cărțile și produsele disponibile, la evenimentele găzduite, fie că vorbim despre oamenii care lucrează aici sau de clienții care îi trec pragul, caracterul acesta frumos-eclectic e determinant. E drept, ne bucurăm și de faptul că Librăria funcționează într-un spațiu deopotrivă livresc și primitor, vag gotic-transilvănean și cald, intim și deschis; contează foarte mult să însoțești cartea cu o astfel de arhitectură impresionantă, agreabilă, distinctă. Richard Flanagan, considerat unul dintre cei mai importanți romancieri de limbă engleză, e doar unul dintre numeroșii clienți care ne-au trecut pragul. Ne-a spus atunci că librăria din Sibiu ar fi ”una dintre cele mai frumoase librării din lume”. Suficiente motive să fii mândru și să mai deschizi o carte, să mai deschizi ușa unui cititor, să te bucuri de lumea pe care o îmbrățișează Librăria.
Librarii Humanitas Sibiu
Ce spune despre Sibiu și sibieni faptul că o librărie nu doar că a rezistat timp de trei decenii în centrul orașului, dar s-a și dezvoltat în permanență?
La aniversarea de 25 de ani a librăriei nu credeam că mai prind sau că mai prindem și aniversarea de 30 de ani. Părea ceva imposibil. Deja 25 de ani era ceva enorm. Iar online-ul venea tot mai puternic din urmă, la fel și costurile de întreținere. Fără evenimente, fără clienții fideli și fără turiști nu ar fi fost la fel. Anul trecut, după lockdown, săptămâni întregi vedeam aceleași chipuri. Și clienții ne întrebau de fiecare dată: ”Măi copii, cum mai sunteți? Vin oamenii? Supraviețuiți?”. Acelor oameni le mulțumim pentru că ne-au fost alături nu doar la bine, ci și când ne-a fost mai greu. Și, ca în multe alte cazuri, a fost o dovadă că sibienilor le pasă. Sibiul merită și trebuie să aibă mai multe librării, mai multe spații culturale, pentru toate profilurile de cititori și de iubitori de cultură.
Pentru că ești aproape zi de zi în librărie, alături de oameni și cărți, de mai bine de 7 ani, ce ne poți spune despre profilul sibienilor: ce cărți preferă, cât de des revin la librărie, cât de deschiși sunt la apariții noi?
Avem un client, medic de profesie, care s-a întristat pe 11 octombrie când i-am spus că librăria aniversează 30 de ani. Ar fi vrut să fie mai puțin: cu cât se mai adaugă un an la vârsta librăriei, cu atât și vârstei dumnealui. Acest minunat domn vine de 30 de ani în fiecare luni să vadă ce facem și ce cărți au mai apărut – și e doar un exemplu. Aș putea enumera, cu nume și prenume, cel puțin 50 de sibieni care trec pragul librăriei săptămânal, dornici să fie primii care citesc cele mai recente apariții. Revenind: noutățile sunt mereu la mare căutare, în special cele de beletristică, dar și cărțile pentru copii. Apoi, dacă turiștii caută des albume și cărți motivaționale, sibienii cumpără mai des memorii și jurnale, istorie, lucrări de popularizare a științei. ”Preferințele” se schimbă constant, cel târziu la doi ani. Și mai observ un interes crescând pentru cărțile semnate de autori români și nu am cum să nu exult.
Autor RĂZVAN SĂDEAN (Zile și Nopți)
