Săptămâna trecute, spre final, a fost o știre despre un zgârie-nori din China care a luat foc.
Incendiul a apărut la o clădire de birouri de 42 de etaje din orașul Changsha. Clădirea găzduiește birourile companiei chineze de telecomunicații China Telecom. Clădirea are 218 metri înălțime și a fost finalizată în anul 2000. Inițial s-a afirmat că nu se știe de existența unor victime. Am mai căutat știri, nu am mai găsit noutăți în legătură cu incendiul și/sau victimele. Și amintit de un episod din lockdwon.
Știți că în acea frumoasă primăvară a anului 2020 ne-a apucat pe toți micile reparații prin casă, făcutul de pâine și alte mâncăruri etc. Bineînțeles că nici eu nu m-am lăsat mai prejos. Stai în casă o zi-două, o săptămână-două, dar la un moment începi să urci pe pereți. În perioada aceea am rezolvat mai multe lucruri care erau lăsate în stand by de mersul firesc al lucrurilor (a se citi: timp). Printre altele am săpat în fața blocului, am curățat pământul (nu creștea nimic acolo pentru că erau mai multe pietre decât pământ), dar m-am apucat de vopsit balustrada balconului. De ce spun dar? Blocul era dat în folosință de doi ani, deci era nou. Automat și balustrada. Numai că îmi stăteau pe creier câteva puncte în care putea da rugina, așa că am șlefuit, am dat cu grund, apoi am vopsit totul. Și când vopseam, într-una din zile, trec doi vecini. Erau ceva chiriași în bloc, ingineri la Conti. Și s-au băgat în vorbă. Și, la întrebarea „de ce vopsești, că totul e nou?”, m-am blocat puțin, dar le-am explicat că am văzut câteva puncte de rugină și mai bine repar acum, cât e și vremea bună, cât am și timpul necesar. Și atunci au râs și mi-au aruncat un „La noi (în China) când se construiește ceva, se construiește să țină o viață.
Și mi-am adus aminte de cei doi ingineri când am citit știrea despre clădirea de birouri din China care a ars ca o torță.
