Începând din această săptămână în fiecare zi de miercuri voi scrie despre un mit ieşean, despre un monument / o clădire sau despre locuri mai puţin cunoscute din Iaşi. Astăzi dezlegăm misterul Boltei restanţierilor.
Clădirea cunoscută drept Casa Conachi sau Casa Rosetti a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea (anii 1803-1816). La început a aparţinut Elenei Hrisoverghi, perioadă în care a fost mistuită de un incendiu. A fost reconstruită, iar la sfârşitul secolului a ajuns în posesia lui Grigore Balş sau familiei Rosetti (nu există date sigure privind proprietarul). Clădirea atrage atenţia prin faptul impozanţă, dar şi prin faptul că trotuarul de pe bulevarul Carol trece prin casă. Casa arată ca o ruină, deşi pereţii ei au înregistrat istoria a două secole. A fost magazin de piane, bancă, sediu al Securităţii, iar unele voci susţin că aici a stat regele Carol în vizitele sale la Iaşi, la sfârşitul anilor 1800, dar şi regele Ferdinand când sosea la Iaşi, după Primul Război Mondial. De asemenea, în Casa Conachi ar fi avut loc şedinţe de Guvern în timpul ocupaţiei din Primul Război Mondial.
Nu voi insista asupra istoriei clădirii, nici a barului Boema (aflat la parterul clădirii), nici a barului The Rock Bar (aflat la etaj).
***
În primele zile de student, coborând Copoul am aflat primul mit urban ieşean, cel al Boltei restanţierilor. „Nu trece pe acolo că îţi poartă ghinion şi o să ai restanţe”, mă avertiza văr-miu. Din această cauză o perioadă am evitat gangul de la Casa Conachi. În primăvara de după prima sesiune de examene, am trecut pe acolo, când ieşeam din Boema. În sesiunea din vară am avut şi prima restanţă? Să fi fost vina Boltei restanţierilor? În caz că ai gândit că da, nu e chiar aşa. Nu m-am prezentat la examen pentru că aveam două în aceaşi zi şi am lăsat unul pentru perioada de restanţe pentru a lua o notă bună.
Dar de unde această superstiţie?
Răspunsul l-am aflat în al treilea an de facultate, de la un profesor. După cum am scris şi mai sus, Casa Conachi a fost folosită după al Doilea război Mondial ca sediu al Securităţii. Aici erau închişi şi bătuţi oponenţii regimului comunist. Mulţi dintre ei era intelectuali sau studenţi. Profesorul mi-a spus că a prins şi el perioada când, trecând prin acel gang, se auzeau ţipetele celor torturaţi, motiv pentru care ocolea clădirea. Cu timpul, povestea a fost cosmetizată, amintirile despre chinurile de acolo au dispărut, dar a apărut superstiţia că dacă treci pe acolo vei avea restanţe. Şi eu le-am spus „bobocilor” că dacă vor trece pe acolo vor avea restanţe, că am păţit-o, dar la ceva timp după le explicam şi fundamentul superstiţiei.
Poate te interesează cartea „Iașii de odinioară” (transportul este gratuit)
Intersant… multumim 😉
trec pe acolo de ma satur de acum 🙂 toate examenele luate 🙂 dale`as foc
Eu stiam ca s-a spanzurat un student care avea restante acolo…si de atunci se pare ca s-a format superstitia…
:)))) asta nu o stiam
eu am o restanta cu care o sa ma chinui muult timp… stiti vreun loc „superstitios” prin care, daca treci, nu ai nicio restanta? ;))
Da, treci mereu pe la cursuri si seminarii.Succes garantat.
daca in comunism tipau citiva si au fost auziti.. acum tipa tot poporul si nu sunt auziti de nimeni….
Haha! :)) Da… Si eu am evitat sa trec pe-acolo. Ocolire pe cat posibil. N-am trecut niciodata. Nu neaparat de frica restantelor, doar ca aveam un sentiment placut legat de mitul asta si ma incanta sa ma alatur tuturor celor care isi bazau succesul la examene pe o superstitie. In orice caz, believe it or not, o colega de-a mea a fost data afara de la un examen in ziua in care a trecut pe-acolo. Ghinion sau… puterea magica a cladirii?! :))