Încep cu un calcul simplu: 8*365*15. 8 reprezintă numărul de ani de când sunt fumător, 365 numărul de zile dintr-un an, iar 15 prețul unui pachet de țigări (știu că acum opt ani nu era 15 lei, dar păstrăm rata inflației și ceilalți factori). 43.800 RON, aproape 10.000 de euro pe care i-am ars. E un calcul pe care mi l-am tot repetat din iunie până acum pentru că luna iunie este cea în care s-au împlinit cei opt ani, așadar s-ar mai adăuga vreo 500 de lei până acum, rotunjindu-se suma la 10.000 de euro. E mult, e puțin? Asta mă tot întreb. Am avut două tentative de a renunța la fumat „pe cale pașnică”, am citit și cartea lui Allen Carr și degeaba. Din iunie până acum nu s-a schimbat nimic, doar fac calcule și scenarii. M-am gândit să îmi cumpăr tutun, tuburi și filtre și să mai scad din sumă. Dar viciul rămâne, la fel și riscul pe care îl aduce fumatul. M-am gândit și să trec pe țigară electronică, să îmi iau două vaporizatoare, două baterii și lichide țigară electronică diferite arome și trec de la nicotină, gudron și monoxid de carbon (plus celelalte câteva sute de substanțe pe care le conține o țigară) la nicotina și glicerina din țigara electronică. Dar parcă mă împiedică ceva.
În discuțiile pe care le-am avut și le am cu prietenii mai mici ca mine, aflați la vârsta tentației, le-am tot explicat și le explic că sunt fumător, iar fumatul este (și) o activitate socială, dar că aș prefera să nu împart viciul cu nimeni decât să mai am un „coleg de suferință”. Și știți cum este cu sfaturile:ți se pare că celălalt îți vrea răul când îți dă un sfat, dar abia după ce experimentezi îți dai seama ce a vrut să spună acel sfat. Azi tragi un fum și tușești și îți spui că nu o să devii fumător. Dar experiența o repeți. Și nici nu îți dai seama când ai devenit fumător. Apoi intervine obișnuința pentru că omul este un sclav al obișnuinței. Devii fumător și te complaci în asta. Schimbările sunt grele și dăunează obișnuinței. Ca să schimbi ceva trebuie să lucrezi mult la capitolul motivare. Sunt opt ani de când în fiecare dimineață mă ridic din pat pentru a-mi pune o cană de cafea și a-mi aprinde o țigară. Dacă dau la o parte țigara pentru ce mă mai trezesc dimineața? Cam așa lucrează obișnuința: nu îmi amintesc cum era până acum opt ani și este prea greu gândul că ar trebui să experimentez ceva nou, ceva în afara rutinei zilnice cu care sunt obișnuit.
Dar încep să cred că într-o zi mă voi trezi și va fi altfel. Fratele meu a reușit să se lase după 14 ani de fumat. Mai nou, unul dintre verișorii apropiați mie poate spune acest lucru. Nu am fost foarte apropiați până în această vară. Dar a trebuit să se mute la Sibiu. Mutatul nu a fost singura schimbare. Până să ajungă aici, când m-am întâlnit în iarnă cu el, era fumător, avea 12 ani de fumat la activ. Pentru că nu știa orașul, vara asta l-am așteptat la autogara. După ce am schimbat câteva vorbe cu el, mi-am aprins o țigară. El mi-a spus că în ziua respectivă nu a fumat și mi-a spus că a cumpărat de la un prieten o țigară electronică, dar că trebuie să îi arăt de unde poate să-și cumpere lichide pentru țigara electronică. Au trecut aproape trei luni de atunci. Nu a mai fumat, iar lichidul pentru țigara electronică îl ține mai mult. Și repet: încep să cred că într-o zi mă voi trezi și va fi altfel, voi deschide televizorul și voi bea o gură de cafea. Și voi fi uitat de țigări atunci.
