Mentalitate de acum o sută de ani

Am urmărit duminică seară Galele Live de la X Factor. Audițiile erau mai ok pentru că erau concurenți simpatici. De data asta cam toți aveau voce. Și pentru că este vorba despre un show și nu doar despre un concurs, era de așteptat să apară numeroase faze deranjante.

În primul rând, Paola Lagana cred că a fost surpriza serii. Nu din cauza faptului că este un gay nonconformist, care s-a îmbrăcat și a cântat ca Lady Gaga. Nu, toți aveau rețineri, de la Cheloo, cel mai vehement (și care a avut reacții ce nu-și au locul într-un show televizat), la Răzvan și Dany care erau mult prea reținuți și până la Delia care, nici măcar ea nu credea în șansele lui Paolo. Și uite că italianul noncoformist merge mai departe. O fi având show-ul nevoie și de ceva culoare sau toată comunitate gay din România + fanii Lady Gaga (diferențe prea mari nu cred să fie) au stat cu telefoanele în mână și l-au votat? Chiar nu contează. Ideea e că în urma acestui episod, românii par să dea dovadă că pot fi toleranți. Sincer, nu mi-a plăcut cum a cântat Lagana, piesa aleasă nu l-a pus deloc în avantaj, dar să fim serioși: îl pui pe Dumitru Botnaru să cânte piese de la Ricky Martin și Ruslana? Tipul ăsta chiar are voce, are mișcări șți charismă, dar … e show, e competiție, unii trebuie să meargă mai departe, alții nu. Decizia nu stă doar în sms-urile votanților, ci în deciziile producătorilor. Dacă pui un cântăreț să cânte ceva ce nu îl reprezintă și nu îi scoate în evidență calitățile, publicul va crede că e un cântăreț prost.

Spuneam că pentru mine alta a fost miza: capacitatea românului de a accepta subiecte consideratu tabuu.

Am încercat să fiu open mind (nu înseamnă că mi-a ieșit întotdeauna), inclusiv în lucrarea de licență de la Facultate: „Influența substanțelor psihoactive: Confesiunile unui opioman englez, Paradisurile artificiale și Junky”. Dacă la începutul prezentării profesorii aveau oarece rețineri, până la urmă s-a dovedit că tema a fost una interesantă, ei venind cu numeroase întrebări, unele chiar ciudate: „Dacă opera lui Samuel Taylor Coleridge, considerat unul dintre marii poeți romantici britanici a fost scrisă sub influența drogurilor, ce mai înseamnă inspirația?”.

Nu putem fi la nesfârșit domnișoare de pension care să roșească la auzul unor cuvinte precum dildo sau homosexual. Când religia te invață să fii pudic, formatorii de opinie să fii homofob, iar liderii politici o dau în extremism și cultivă xenofobia, cum naiba să nu ne plângem că în Occident e bine, dar la noi se trăiește ca acum o sută de ani?! Pentru că avem mentalitatea de acum o sută de ani.