Citesc un advertorial din presa centrală care ridică în slăvi beneficiile pe care le ofertă o multinațională angajaților săi.
Printre altele:
În perioada ianuarie – aprilie 2022 retailerul a acordat beneficii în valoare de 37 milioane lei (….)
De asemenea, începând cu luna iunie angajații vor beneficia de majorarea grilelor salariale (…)
Apoi: „Valoare totală a pachetului de beneficii pentru angajați în acest an financiar se ridică la suma de 78 milioane lei și include diverse beneficii și majorări salariale pentru toate posturile de execuție din cadrul companiei.”
Revenind: firma X „anunță pachetul de beneficii oferit la nivelul anului 2022 celor peste 15.000 de angajați din cadrul celor 152 de magazine din țară, cele 2 platforme logistice din Ploiești și Turda, cât și pentru sediul central din București.”
Facem și noi un calcul simplu: 78 milioane de lei împărțit la (doar, nu peste) 15.000 de angajați, împărțit apoi la 12 luni? Ne dă 433 de lei. Și nu e vorba doar „beneficii”, ci și de măririle salariale (bine, și despre mărire valorii tichetului de masă zilnic și ceva zile de concediu & prime). Sau nu despre asta e vorba? Mărirea salariului ca un beneficiu? Când e vorba de numere cu multe cifre suntem predispuși la a fi seduși și la a închide ochii, iar logica și rațiunea intră în stand by & totul pare roz și frumos: „Ia uite ce generoasă e firma X cu angajații ei”. În anul 2020, ca cifră de afaceri, firma X a fost pe locul 5 în topul celor mai mari firme din România (cifra de afaceri a fost de 12.8 mld de lei, iar profitul de 970 mil de lei) – iar acest paragraf l-am adăugat doar pentru că am precizat că numerele mari seduc.