Abația Cisterciană de la Cârța este unul dintre cele mai spectaculoase monumente medievale de pe teritoriul țării și este situată la 43 de kilometri de Sibiu, pe drumul spre Brașov.

Mănăstirea ar fi înființată în anul 1202, iar în anul 1474 Matei Corvin a desființat-o, bunurile abației fiind transferate la Biserica Prepoziturii din Sibiu (Biserica Evanghelică). Cu toate acestea, este unica Abaţie Cisterciană nedistrusă din România!

Cea mai mare parte a abației se află în ruine, doar o capelă fiind folosită de către comunitatea evanghelică săsească.

Ruinele abației reprezintă unele dintre cele mai vechi monumente ale stilului gotic timpuriu din Transilvania.

Dacă biserica este închisă, cheia poate fi cerută de la vecini. Există și o taxă de 5 lei pentru vizitarea monumentului. Banii nu sunt dați degeaba, comunitatea locală are mare grijă de ansamblul de la Cârța, fiind unul dintre cele mai curate și îngrijite monumente pe care le poți vizita la noi.

Din categoria știați că:

• În anul 1980 în curtea bisericii s-au descoperit două schelete umane cu dimensiuni de peste 2 metri? Se spune că, în Evul Mediu, la mănăstire erau trimişi toţi oamenii cu anomalii fizice.
• În locul fostei nave principale se află un cimitir al soldaţilor germani căzuţi în Primul Război Mondial? Mormintele soldaților germani căzuți în Primul Război Mondial la Porumbacu (septembrie 1916) au fost mutate în anul 1933 pentru a fi protejate. Pe zidul din dreptul mormintelor se află statuia lui Roland, erou germanic, simbol al libertății și dreptății, căzut în război cu necredincioșii (în secolul al VIII-lea).

Deci

Ruinele de la Cârța nu sunt cele ale unei biserici fortificate, ci ale celei mai estice așezări ale ordinului călugărilor Cistercieni și impresionează încă prin stilul constructiv, subordonat regulilor ordinului. Abația a început să fie construită în stil romanic în 1202 ca basilică cu trei nave, asemănătoare ca stil cu bisericile cisterciene burgunde din Franța. Adosat fațadei de vest a fost construit turnul clopotniță. În sudul corului se afla sacristia, legată de clădirile mănăstirii, aflate astăzi în ruine. S-a păstrat doar latura de sud, în care se află actuala casă parohială. Atât biserica, cât și clădirile mănăstiri au fost înconjurate cu un zid de incintă, care astăzi nu se mai păstrează.

În secolul al XIV-lea abația este distrusă pentru prima oară. Abia apoi, odată cu reparațiile, este finalizată, fără a fi însă fortificată. Acest lucru a lăsat ansamblul neprotejat în fața atacurilor otomanilor, care îi dau foc la mijlocul secolului al XV-lea. La sfârșitul aceluiași secol se fac ultimele reparații, după care ordinul este dizolvat, iar abația intră sub protecția orașului Sibiu. Începând din secolul al XVII-lea clădirile mănăstirii se degradează foarte mult. Pe zidurile în ruină ale bisericii se mai citesc încă urmele bazilicii cu trei nave și transept, pe când din clădirile mănăstirii se mai păstrează doar zidul de est. Plastica arhitecturală, precum cheia de boltă cu Fecioara Maria încoronată impresionează și astăzi, în ciuda distrugerilor suferite. Astăzi corul și transeptul îndeplinesc rolul de biserică.

În interiorul bisericii se poate observa o cheie de boltă cu chipul Fecioarei Maria, ocrotitoare cistercienilor. La altarul baroc se văd Sfinții Petru și Pavel care străjuiesc icoana crucificării. Orga barocă de la etaj este o orgă mecanică ce datează din anul 1777, iar cea de la parter datează din 1813.

Despre cistercienii de la Cărța (cea mai estică abație)

Unica mănăstire cisterciană nedistrusă din România este abația de la Cârța, construită în 1202.

Cistercienii, fiind un ordin catolic, sunt conduși de un abate (stareț).

Fiind cea mai estică abație, abatele avea dezlegare prin obligația de-a preda „darea de seamă” la Cisteaux (Franța) nu anual, ci numai din patru în patru ani (drumul era prea lung).

Cistercienii au primit dreptul exclusiv de la regalitatea ungurească să sape canale și să-și construiască moara, iar cei care doreau să macine grânele, le plăteau uiumul (taxa).

Spovedania este colectivă, iar anul bisericesc evanghelic începe cu patru săptămâni înaintea Crăciunului, când Preotul rostește: „Așa credeți? Așa să vi se întâmple”.

La botez copilul nu se scufundă în cristelniță, ci i se toarnă apa peste cap.

Împărtășania se începe de la cel mai în vârstă bărbat până la cel mai tânăr (până la 14 ani copiii nu se împărtășesc), apoi soția preotului și restul femeilor.

Mănăstirea a fost distrusă aproape în întregime și refăcută de mai multe ori, iar în 1474 a fost desființată de Matei Corvin, bunurile sale fiind trecute în proprietatea Sibiului. Motivul politic era eliminarea Cistercienilor din România / Ungaria, mai ales că Matei Corvin susținea episcopul sas din Sibiu (supus regelui), pe când călugării cistercieni erau credincioși și supuși papei din Roma. În schimb, motivul oficial al desființării mănăstirii a fost legat de abaterile de la bunurile moravuri (călugărilor le-ar fi plăcut vinul și vănătoarea prea mult).

Vă recomandăm:

• Documentarul „Biserici fortificate ale sașilor din Transilvania” produs de Noi Media Film (cu subtitrare în română, engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană). Click pentru a-l comanda.

• Abumul „Transilvania” de Florin Andreescu: Acest album de lux oferă o perspectivă completă asupra regiunii Transilvaniei, neignorând niciuna dintre faţetele sale. Identificată cel mai adesea cu burgurile clădite după model german şi bisericile fortificate, Transilvania înseamnă mai mult decât atât. Descoperiţi celelalte atracţii ale sale în acest album inedit! Click pentru a-l comanda

• „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan: „Toleranţa” transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european. Click pentru a o comanda

• „Transilvania. Un patrimoniu în căutarea moștenitorilor săi” de Sergiu Nistor