Nu e ca la Kafka, intr-o zi ma trezesc femeie, nu gandac:
De-a lungul vietii treci prin tot felul de experiente. Doar asa iti dai seama daca iti place ceva sau nu. Nu stiu cum s-a intamplat dar, desi sunt si eu femeie, sunt mai atrasa de ce tine de masini, motoare si bike-uri decat cosmetice sau imbracaminte sofisticata. Sunt momente in viata in care tot ce am nevoie este sa imbrac salopeta si sa muncesc cot la cot cu prietenul meu: pun placute de frana, verific uleiul, il ajut sa colanteze masini cu folii auto sau sa sudeze o toba.
Adevarul e ca mi-e mai mare dragul cand vad masinuta aia venita la reparat, cum iese victorioasa din atelier sau cele vopsite simplu care, odata colantate, ii lasa pe proprietari cu gura deschisa. Masinile si motoarele au inceput sa ma pasioneze de cand am fost pentru prima data hostess la o marca de ulei pentru motor si am participat la o etapa de sprint din apropierea orasului. Nu participantii la raliu propriu zis au determinat schimbarea, ci un Nissan Skyline rosu, in care am petrecut primele 15 minute de drift din viata mea. Nu o sa uit niciodata filosofia simpla a drifterului: “ori murim, ori ne distram foarte bine”. Asa ca, de atunci, aplic acest concept in fiecare zi.
Driftingul este o metoda prin care organismul tau se incarca garantat cu adrenalina si depinde si cu cine te dai sau daca te dai tu corect. In principiu, driftingul este un stil de conducere in care soferul foloseste acceleratia, frana, ambreiajul, schimbarea treptelor de viteza pentru a mentine masina intr-o stare de supravietuire, in timp ce o manevreaza pentru a porni. In drifting e vorba de fortarea limitelor, de control in situatii exceptionale, de nedepasirea milimetrului care te poate ucide. Nu multi oameni practica driftingul asa cum trebuie; e vorba de mai mult decat cerculete haotice, impresionarea tipei din dreapta sau derapaj in prostie. In tot haosul acela, tu trebuie sa-ti fi ordonat deja toate actiunile. Dar driftingul nu e numai despre atentie si grija, ci despre adrenalina si distractie.
Am vazut asta in ochii unui drifter care ma privea razand, in timp ce facea cerculete din ce in ce mai aproape de mine. Iar eu eram in mijlocul pistei, in timp ce 2 masini se roteau, scrasneau si dadeau burn-out-uri pe langa mine: un Sky si un Ursulet (BMW E30). M-am simtit nemuritoare!
Senzatiile pe care mi le dau masinile nu le simt niciodata iesind in oras prin cluburi sau stand toata ziua pe Facebook. Masinile si motoarele nu sunt pentru oricine (e cam dificil sa iti oferi senzatii tari cand ai probleme cu inima sau nu poti trece de fobie) dar atunci cand esti un pasionat, fii sigur ca iti traiesti viata din plin.
