Chiar dacă ni se pare că vara abia e la început (o fi și perioada de izolare de vină), toamna ne bate la ușă, iar migrația păsărilor confirmă acest lucru. Au trecut aproape 3 luni de când nu am mai ajuns prin zona Subarini – Pădurea Dumbrava (turele cu bicicleta nu se pun) cu aparatul foto la gât și dornic de a surprinde ceva din fauna locală.
Poți afla mai multe despre păsări din „Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană” tradus în limba română de Societatea Ornitologică Română
La mijloc de săptămână, spre înserat (știu, nu e cel mai bun moment, dar așa mi-a permis timpul), am luat potecile la pas. Liniște destul de mare – e și normal: păsările nu mai cântă (a trecut perioada de împerechere, mai mult, au crescut și puii), ci doar scot strigătele de avertizare.
O amintire dureroasă
Înainte de a termina de străbătut parcul zăresc o cojoaică, o cinteză, ceva pitulice (aici oricum am mereu dubii), iar norocul părea să nu-mi surâdă. După o oră de mers zăresc aceleași mișcări prin copaci ce mi-au mai atras atenția în luna martie când coboram de la Cabana Suru. Și e vorba de un episod pe care nu-l pot uita: la doar câteva minute de intrarea în Sebeșul de Sus, zăresc o pasăre mică într-un desiș. Mă apropii, dau crengile la o parte (era un salcâm), dar, până să duc aparatul la ochi, pasărea se face nevăzută. Când să ies din desiș, o creangă se agață de rucsac, iar mișcarea mea a făcut ca altă creangă să-mi izbească puternic țeasta și să-mi producă niște zgârieturi urâte (superficiale, dar sângeroase). Ceea ce văzusem în desiș era un pițigoi codat, dar nu am reușit să-l fotografiez, ci doar să-mi produc niște mici răni.
Pițigoiul codat rămânea pe lista de păsări ce doream să le surprind în fotografii. La aproape jumătate de an distanță am reușit, chiar dacă ipostazele nu mă mulțumesc.
Pițigoiul codat
Pițigoiul codat este o pasăre mică: măsoară 13-15 centimetri, din care coada are 7-9 centimetri și cântărește între 6 și 10 grame. Conform determinatorului Collins, „nu este rudă apropiată pițigoilor adevărați, ci este membru al marelui grup ce include lăcari, silvii, rândunele și ciocârlii”.
Este o specie sedentară care cuibărește în păduri de foioase și mixte, dar poate fi întâlnită și în mediul antropic (parcuri, grădini, cimitire). Are zborul săltat, cu ondulări scurte. Corpul este mic, rotund, iar coada este lungă.
La final vă recomand două cărți care te ajută să recunoști păsările și să afli mai multe despre ele: Prietenii păsărilor și Determinator de plante și animale
Imagini surprinse cu Nikon D3500 + AF-S Nikkor 55-300 mm
