Povestea telurului, singurul element chimic descoperit pe teritoriul României

Articolul de astăzi nu ar fi existat dacă una dintre clădirile din centrul istoric al Sibiului nu-mi capta atenția și nu mă făcea să-mi doresc să aflu mai multe despre ea. Așa am ajuns nu doar la povestea clădirii, ci și la povestea telurului, singurul element chimic descoperit pe teritoriul României.

Telurul este un element relativ rar și este, de obicei, întâlnit în combinație cu alte elemente (cel mai des cu aurul). Tocmai pentru că este rar telurul este foarte scump. Printre puținele state care dețin resurse de telur se numără SUA, Canada, Australia, Rusia, Suedia și România. Cu riscul de a mă repeta: telurul este singurul element din sistemul periodic care a fost descoperit în România.

Povestea descoperirii telurului

Povestea telurului începe în secolul al XVIII-lea când un cioban, Ion Armindean (sau Ion Armenian) descoperă la Săcărâmb (lângă Zlatna – în fotografia de sus apare Zlatna la începutul secolului al XX-lea), un loc cu minereu de aur. După ce începe exploatarea minereului de aur de la Săcărâmb în anul 1767 apar niște probleme în legătură cu procedeul de separare a aurului. Între timp, în poveste apare Franz Joseph Müller von Reichenstein (în imaginea din dreapta), cel care în anul 1778 devine supraveghetorul minelor din Transilvania, fost director al Direcției miniere din Banat (perioadă în care va construi primele furnale de la Reșița, în 1771, cu scopul extragerii manganului). Când a început să studieze minereul ciudat de la Săcărâmb (cel din care nu se putea separa aurul) i-a contrazis pe cercetătorii care credeau că este vorba despre antimoniu. Inițial crede că este vorba despre sulfură de bismut, dar va renunța la această idee după mai mult de trei ani și peste 50 de experimente, când considera că este vorba despre un element nou. Pentru a se convinge trimite o mostră suedezului Torbern Bergman, cel mai cunoscut chimsit al epocii, iar concluziile sale îi sunt parțial acceptat. Peste încă 12 ani va trimite o nouă mostră, de această dată la Berlin, chimistului Martin Heinrich Klaproth, cel care a descoperit uraniul. Klaproth confirmă ipoteza lui Müller și face oficială descoperitea acestuia din 1782, citind în fața Academiei de Științe din Berlin un memoriu în care se arată că minereul descoperit în apropiere de Zlanta conține un element nou pe care îl numește Tellurium (până atunci era numit „aurum paradoxium” sau „metallum problematicum”). În 1832 mineralogul suedez J.J. Berzelius (sigur vă amintiți din școală de paharele care îi poartă numele) este cel care a adus dovada definitivă a faptului că Müller descoperise un element nou, iar în 1869 chimistul rus Dimitri Mendeleev a introdus telurul în Tabelul periodic.

Urmele lui Müller la Sibiu

Casa în care Müller a locuit până în 1802 (când s-a mutat din Sibiu la Viena) și unde a descoperit telurul nu mai există. A rămas în proprietate urmașilor săi până în anul 1880 când va fi cumpărată de Karl Möss care va dărâma clădirea și pe locul ei va ridica un nou imobil. În schimb, clădirea ridicată de Karl Möss la începutul secolului al XX-lea există și astăzi, la intersecția dintre Strada Tribunei (nr. 16) și Strada Mitropoliei. Clădirea iese în evidență prin bovindoul de pe pe colțul clădirii dinspre intersecția pomenită (bovindou = „Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre”).

Ca fapt divers

Telurul are întrebuințări multiple, iar în ultimii ani a fost tot mai des folosit în fabricarea bateriilor fotovoltaice (rol important atât în industria energetică, dar și în cea aeronatică). De asemenea, învelișul primelor bombe atomice era realizat din telur. Revenind: nu doar că telurul a fost descoperit ca element chimic pe teritoriul României, dar România este una dintre puținele țări din lume care are rezerve minerale de telur. Despre cum România nu știe să folosească aceste rezerve s-a scris mult, iar subiectul este prea trist pentru a fi dezbătut la începutul unui nou an.