Că îmi place România nu mai este nicio surpriză pentru cei care ajung pe paginile blogului. Nu contează că este vorba despre plajele aproape virgine, de monumentele-hazard ale naturii, pajiștile alpine sau de crestele golașe ale munților, de bisericile de piatră din Țara Hațegului, de cetățile dacice din Munții Orăștiei, de bisericile săsești sau dealurile domoale ale Moldovei (dar pline de tumuli) ori bisericile pictate din Bucovina, toate îmi fac zilele mai frumoase. Vreau să le văd pe toate, să le fotografiez, să le aflu povestea, eventual să o dau mai departe. Timpul nu îmi este întotdeauna un prieten, dar nici dușman nu îl consider. Dacă nu avem două-trei zile libere pentru a face câte o excursie, am adoptat metoda excursiilor de o zi. Vara, fiind zilele mai lungi, ne permitem să plecăm dimineață spre ținuturile Buzăului, să ajungem la Vulcanii Noroioși, apoi să vizităm bisericile rupestre din Munții Buzăului. La sfârșitul lunii octombrie e mai greu să faci un tur de forță, așa că ne-am mulțumit să urcăm dimineață în mașină și să pornim spre Brașov. Destinația era Canionul „Șapte Scări”, iar la întoarcere să vizităm ce se mai poate pe Valea Târnavei. Doar că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg.
De la Sibiu se ajunge foarte ușor la Canionul Șapte Scări: mergi spre Brașov, intri pe Valea Prahovei și cotești stânga spre Dâmbul Morii. Lași mașina la intrare în localitate, apoi urmărești traseul marcat (banda galbenă).
Traseul durează aproximativ o oră. A fost interesant că vremea nu știa cum să se comporte: ba se făcea că ninge, ba că plouă, ba că iese soarele. Pot spune că asta a fost prima zăpadă pe care am prins-o în noul sezon. A trecut repede ora până la intrarea în canion, mai ales că traseul era destul de populat – am dat și peste câteva grupuri de elevi însoțiți de profesori.
Până la intrarea în Canionul Șapte Scări peisajul te ajută să te acomodezi cu ceea ce urmează: un izvor îți ține de urât prin partea dreaptă, curgând ba lin, ba în mici cascade zgomotoase. Ajungem la Cabană, achităm taxa de vizitare (10 lei de persoană) și continuăm traseul. Pe cât de aglomerat a fost prin pădure, pe atât de liber era când am ajuns la intrarea în Canion.
Recunosc, m-am îndrăgostit de la primul contact cu aerul rece. Am înjurat puțin când mi-am dat seama că nu am mănuși, iar mâinile-ți îngheață pe balustrada de protecție. Am înghițit în sec fără a privi în jos când a trebuit să urc cea mai înaltă scară (14 metri). Cuvintele sunt prea puțin pentru a descrie toate stările prin care am trecut. (Canionul te așteaptă!)
După 25-30 de minute (cu lungile pauze pentru fotografiat și admirat) am ajuns în capătul canionului, puțin dezamăgit că distracția s-a terminat. Am meditat dacă să ne întoarcem pe scări sau să alegem varianta ocolitoare (prin pădure). Glumesc, nu am meditat, am rău de înălțime și nu reușesc tot timpul să-mi controlez această teamă. Râpa Urșilor nu e la fel de spectaculoasă, dar îți poate da emoții (căderile sigur sunt spectaculoase!)
Canionul este închis pentru vizitare pe timp de iarnă lesne de înțeles din ce cauză.
Canionul Șapte Scări este un defileu săpat în calcare jurasice din partea nord-vestică a munților Piatra Mare, în Săcele județul Brașov, România. Lungimea lor este de 160 metri cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din zece trepte cu înălțimi între 2.5 și 15 metri, transformate în cascade prin volumul de apă al pârâului Șapte Scări, afluent de stânga al Șipoaiei,. Traseul poate fi parcurs cu ajutorul unor scări (nouă la număr) și a unor pasarele metalice nefiind nevoie de echipament specializat, dar obligatoriu cu echipament de munte (cel putin ghete sau bocanci), Denumirea ,,Șapte Scări” vine din anii 1920-1930 când accesul se făcea pe șapte scări din lemn.
Vizită la Marele Canion? Ați fost la Canionul Mihăileni (jud. Sibiu)?
