„E uşor să fii modest când eşti celebru” scria Ernesto Sabato in romanul Tunelul (1948). Celebritatea scriitorului argentinian nascut pe 24 iulie 1911 a stat mereu in umbra celebritatii altor scriitori latino-americani. Desi pe 24 iulie ar fi implinit venerabila varsta de 100 de ani si in ultimii ani Premiul Nobel pentru Literatura a fost adjudecat de scriitori mai mult sau mai putin universali, Nobelul l-a ratat pe Ernesto Sabato an dupa an.
Ca adolescent, Sabato simpatiza cu anarhistii, un timp s-a alaturat comunistilor ca in final sa se dezica de doctrinele ideologice sau politice.
A publicat patru romane (traduse si in limba romana): Tunelul (1948), Despre eroi şi morminte (1961), Raport despre orbi (1968) şi Abaddón, exterminatorul (1974) si numeroase carti de eseuri. Mare parte din opera lui nu a reusit sa vad lumina tiparului, scriitorul auto-critic avea obiceiul sa isi arda manuscrisele care nu il multumeau.
Dintre distinctiile literare, citisem ca a luat premiile Miguel de de Cervantes si Gabriela Mistral in anul 1948. Repet, un scriitor universal ratat de Nobel. Avem si noi un scriitor de origine romana laureat al vestitului premiu. Nu poate fi vorba de mandrie nationala, scriitorul a primit premiul ca cetatean al Germaniei, dar originea comuna ne gadila orgoliul. Sabato scria: „Nu avem dreptul să ne gândim numai la noi. Lumea-i foarte complicată.” Si ma intreb: merita scriitorul german de origine romana sa ia Nobelul si Sabato nu? Fiecare va avea raspunsul lui. Un lucru e cert: pe 30 aprilie 2011 s-a stins un secol de literatura, un secol numit Ernesto Sabato.
