Recunosc, sunt un incult, până azi nu am auzit de MO YAN sau de Guan Moye. Nu știam că este vorba despre un scriitor născut în anul 19555, în provincia Shandong din estul Chinei. Nu știam că a început să cunoască celebritatea odată cu ecranizarea romanului „Sorgul roșu”. Nu știam multe și, probabil, va mai trece o perioadă până voi cunoaște acest romancier.
Până atunci, rămâne Premiul Nobel pentru Literatură 2012 și câteva romane cu nume (cel puțin) interesante: „Țara băuturii” (1993), „Sâni bogați și fese mari” (1995) sau „Obosit de viață, obosit de moarte” (2006).
Mai are rost să menționez că a fost publicat la editura Humanitas?
Ce-ar mai fi de precizat?
– pseudonimul său, MO Yan, înseamnă „Nu vorbi!” (sau „Nu vreau să vorbesc”);
– un scriitor chinez a reușit să-i lase în spate pe Umberto Eco, Ismail Kadare sau Philip Roth;
– românii încă nu sunt pregătiți să ia premiul Nobel pentru Literatură (consider că, în 2009, prin Herta Müller Germania a luat Nobelul, nu noi);
– MO YAN este considerat unul dintre „cei mai piratați autori chinezi ai tuturor timpurilor” (nu pot să intuiesc câte milioane de exemplare îi sunt piratate);
– Romanul „cu un realism halucinant împletește legende folclorice, istorice și contemporaneitate” îi este specific scriitorului chinez. Comitetul Nobel a mai argumentat că “Mo Yan, asociind imaginaţia şi realitatea, perspectiva istorică şi socială, a creat un univers care, prin complexitatea lui, aminteşte de scriitori ca William Faulkner şi Gabriel García Márquez, ancorat însă în vechea literatură chineză şi în tradiţia populară a basmului”
DACĂ ȚI-A PLĂCUT DĂ UN LIKE ȘI AICI
