De pe băncile școlii am învățat că ne tragem din daci și romani, știm despre cei doi conducători: „unu-i Decebal cel harnic,/ iar celălalt Traian cel drept/ ei, pentru vatra lor amarnic/ au dat cu-atâția dușmani piept” – vorba unui cântec patriot pe versurile lui Ioan Nenițescu și muzica lui Ionel G. Brătianu; nici nu are importanță că dacii și romani au fost în război și că războaiele nu s-au sfârșit tocmai bine pentru daci și Decebal.
De la Decebal ne-a rămas Sarmizegetusa Regia, de la Traian ne-a rămas Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Confuzia este ușor de făcut între capitala statului dac din timpul lui Decebal și cea de după războaiele romane din 101-102, 105-106. La Ulpia Traiana se ajunge ușor, în timp ce pentru Regia trebuie să treci prin foc și sabie, să îți rupi mașina și nervii în zeci de mii de bucăți.
Nu mi-am propus să scriu despre capitala lui Decebal, nici despre confuzii, nici despre dacofilii și persoanele care intră în transă când ajung la Grădiștea Muncelului. Atât Ulpia Traiana, cât și Regia zac mai mult îngropate decât în starea de monument. De aceea, în loc să te minunezi de niște cetăți, când ajungi acolo ești scârbit că ruinele sunt prea puțin puse în valoare. Cu toate acestea, recomand vizitarea lor.
Mai puțină istorie, mai puține explicații, dar mai multe imagini. Astăzi imaginile publicate sunt de la Sarmizegetusa Regia.
Încep cu câteva poze ale ruinelor cetății care dau să iasă din pământ, să nu mai fie ascunse publicului. Ca fapt divers: când te plimbi prin perimetrul destinat circuitului turistic și vezi peste tot pietre și urme de ziduri în ravenele săpate de ploaie și în alunecările de pământ ajungi să te întrebi ce suprafață avea cetatea și de ce nu s-au executat săpături care să o scoată la lumină într-un procent cât mai apropiat de proporțiile ei adevărate. Știu că la Regia mergi pentru temple și altare, dar în cetate nu existat și locuințe – așa cum sunt cele de la Costești – Cetățuie?
Mai jos las o galerie foto ceva mai consistentă. Pot fi văzute atât celebrele altare, cât și zidul dacic, canalele de acum 2000 de ani, dar și panourile ce păzesc monumentele:
Vă recomandăm:
-
Documentarul „Biserici fortificate ale sașilor din Transilvania” produs de Noi Media Film (cu subtitrare în română, engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană). Click pentru a-l comanda.
-
Abumul „Transilvania” de Florin Andreescu: Acest album de lux oferă o perspectivă completă asupra regiunii Transilvaniei, neignorând niciuna dintre faţetele sale. Identificată cel mai adesea cu burgurile clădite după model german şi bisericile fortificate, Transilvania înseamnă mai mult decât atât. Descoperiţi celelalte atracţii ale sale în acest album inedit! Click pentru a-l comanda
-
„Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan: „Toleranţa” transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european. Click pentru a o comanda
-
„Transilvania. Un patrimoniu în căutarea moștenitorilor săi” de Sergiu Nistor
