Greu să pornești mașina după ce nu i-ai mai dat o cheie în ultima vreme. După ce am lăsat blogul de izbeliște în ultimii ani, iar de anul trecut nu am mai scris o dată la două săptămâni în Zile și Nopți Sibiu (fie recomandări de carte, fie editoriale), acum, când încerc să reiau scrisul nu-mi dau seama de unde să apuc. Pandemie? E sătulă lumea și de pandemie și de discuțiile generate. Cărți? Mai mult pot spune că am vândut decât deschis în ultima perioadă. Politică? Deja am ajuns la nivel de greață. Geo-politică? Lucrurile se schimbă de la o oră la alta. Drumeții? Păi a cam fost pandemie, am umblat mai puțin (deși google zice altceva). Animale? Au tot fost întâlniri frumoase și recunosc că am fost cam egoist și nu am făcut publice bucuriile din ultimii doi ani.
Treptat voi mai lăsa deoparte din egoism, voi reveni cu povești și întâmplări, imagini și descrieri. Voi încerca să resuscitez „Lumea lui Fede”.
În imagine este un culic mare (Numenius arquata) fotografiat în toamna lui 2021 în apropiere de Vadu (Constanța). Ca dimensiuni culicul se apropie de cel al unei femele de fazan, iar ciocul (9-15 cm lungime) este „instrumentul” cu care vânează crustacee, viermi, moluște sau semințe. Și nu mi-a venit să cred când am văzut ciocul culicului dispărând în nisip.
