Scrisorile incomode

Vasile Ernu scrie o carte greu de încadrat într-un gen anume. „Ultimii eretici ai Imperiului” e povestea a doi eroi controversaţi veniţi din două lumi total diferite: A.I., bătrîn dizident al lumii vechi ce a încercat în tinereţe să îl omoare pe Stalin şi care a scandalizat mai multe regimuri politice şi un tînăr scriitor, Vasily Andreevici, specialist în fraudarea băncilor, fost traficant de Biblii, născut în URSS şi venit în Romînia în căutarea unei noi patrii.

Poveştile celor doi le aflăm prin intermediul corespondenţei acestora, împărţită în patruzeci şi trei de capitole, notate cu cifre romane şi cuprinzînd în titlu rezumatul capitolului respectiv. Frumuseţea dialogurilor este dată de diversitatea ideilor, de experienţa de viaţă a bătrînului A.I., numit şi Marele Instigator şi de vasta cultură pe care o posedă tînărul.

Multe din paginile cărţii sunt discuţii asupra comunismului şi proasta percepţie asupra anticomunismului, mai ales cînd e vorba despre cel romînesc. Nu lipsesc ideile care pun semn de egalitate între politrucii comunişti şi noi manipulatori de mentalitate, PR&manageri&marketing, pasajele care vorbesc despre noile forme de „apărare civilă” şi ce trebuie să foloseşti pentru a putea supravieţui nivelului ridicat de poluare ideologică sau cum poţi virusa mecanismele de control şi represiune.

Fie că sunt aduse în discuţie problemele intelectualilor şi relaţia acestora în stat, fie că Vasily Andreevici analizează la rece situaţia României post decembriste şi a romînismului de tip balcanic sau afirmă că Ceauşescu nu a existat, ci „a fost o hologramă a poporului său, a oamenilor din anturajul său şi a intelectualilor acestui neam”, „Ultimii eretici…” este o carte incomodă şi o provocare pentru a privi şi analiza lucrurile din alte perspective faţă de cele cu care eşti obişnuit încă din şcoală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Enter Captcha Here : *

Reload Image