„Portretul lui Dorian Gray”, o carte pe care nu o uiţi uşor

Începând din aceast săptămână, când vine ziua de joi vei şti că aici găseşti recomandarea unei cărţi. Astăzi: „Portretul lui Dorian Gray”

„Cărţile sunt fie scrise bine, fie scrise prost” afirmă Oscar Wilde în prefaţa romanului. Cu timpul s-a dovedit că „Portretul lui Dorian Gray” este o carte scrisă bine, cu priză la public şi regizori, dar care a stîrnit controverse încă de la apariţie (1891) din cauza nonconformismului pe care îl degajă.

Romanul frapează prin simplitatea subiectului şi prin naturaleţea cu care autorul ni-l povesteşte. Partea grea a romanului o reprezintă descrierile – Wilde fiind un autor obsedat de imagine – şi dialogurile dintre protagonişti. Deşi există zeci de pagini dedicate urîtului, ele vor să contureze spaima de eşec, de moarte, de bătrîneţe, de uitare. Romanul valorizează două mituri arhicunoscute, cel al lui Narcis şi cel al lui Faust: tînărul nespus de frumos încheie pact cu diavolul pentru că este obsedat de tinereţea eternă.

Pe parcursul cărţii nu întîlnim, însă, niciun diavol, ci doar pe artistul plastic Basil Hallward care vrea să imortalizeze frumuseţea tînărului Dorian Gray. Acesta doreşte ca procesul de îmbătrînire să fie transferat asupra tabloului ce iese de sub mîinile lui Basil. Astfel, tabloul se degradează pe zi ce trece. Tînărul îşi păstreză tinereţea dar îşi pierde caracterul uman, ajungînd să-l ucidă pe Basil. Acelaşi cuţit cu care a săvîrşit crima îl foloseşte şi pentru a sfîşia tabloul cu chipul său. De fapt, prin distrugerea pînzei se ucide pe sine: „Va ucide trecutul şi, cînd acesta va muri, el va fi liber.”

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să observi că timpul nu-şi mai face efectul asupra chipului tău? Dacă pînă acum nu ai făcut acest exerciţiu de imaginaţie, după lecturarea acestui roman, sigur îl vei face.

Editura Polirom, 2001, 26.95 RON

Loading

Bogdan Federeac
contact@fede.ro
M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie. Acum sunt student la Ecologie și Protecția Mediului; Scriu prin reviste din 2003; Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală; În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri. În ultimii ani am început să fiu mai interesat de munți și păsări

Lasă un răspuns