În gimnaziu aflasem că „Gramatica-i cumplit meşteşug de tâmpenii, Doamne fereşte!” Cel puţin aşa îmi cita un prieten din Amintiri … de Ion Creangă. Ăsta era pretextul pe care îl folosea pentru a se scuza de greşelile gramaticale. „Dacă lui Ion Creangă nu i-a plăcut gramatică, mie de ce mi-ar plăcea?”, se întreba prietenul meu. […]