În ianuarie anul trecut a apărut una dintre cele mai frumoase ediții din Eminescu, „Mihai Eminescu. Poezii” (Editura Humanitas, ediție adnotată, 608 pagini) și uite că și în acest an avem parte de o surpriză. De câteva zile a ieșit din tipar „Eminescu. Versuri din manuscrise”. Cele două cărți au rolul de a arătă cititorului și o altă față a Eminescu, nu doar cea din programa școlară.
Multe, foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au rămas până acum necunoscute. Și asta fiindcă, pentru editori, efortul uriaș de a pune în ordine complexitatea neobișnuită a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide între ceea ce este provizoriu și definitiv. Dar provizoriul, la Eminescu, își are desăvârșirea sa, uneori la fel de exemplară ca a formei definitive. A venit vremea, poate, să ne dăm seama de acest lucru și să descoperim ceea trebuia odată și o dată descoperit: o altă față a poetului Eminescu, un „sunet secund“ al creației sale poetice, ce se face auzit, în chip indubitabil, în versurile lăsate până acum „în penumbra“ tiparului.
Și dacă tot vorbim despre alte fețe ale lui Eminescu, recomand una dintre cele mai discutate cărți ale anului trecut: „Mihai Eminescu, românul absolut. Facere și desfacere unui mit” de Lucian Boia.
„Eminescu nu e perceput doar ca un foarte mare poet. A ajuns să fie mai mult, mult mai mult decât atât. Ni se înfățișează, la cota lui cea mai înaltă, ca exponent suprem al românismului. În ce mă privește, am revizitat, printr-o cercetare proprie, toate fazele esențiale ale transfigurării mitice a poetului. Nu e o carte (decât tangențial) despre Eminescu, ci o privire asupra reprezentărilor poetului, un tablou sintetic al mitologiei eminesciene.“ (Lucian BOIA)
Trei cărți și alte câteva fețe ale lui Eminescu:
- „Mihai Eminescu. Poezii”
- „Eminescu. Versuri din manuscrise”
- „Mihai Eminescu, românul absolut. Facere și desfacere unui mit”
