Săptămâna trecută un senator ieşean ataca subtil un deputat ieşean prin intermediul unei parabole a cărei idee s-ar reduce la: „domnule, oraşul Iaşi e un oraş academic, nu mai da repede în presă toate nenorocirele ce se petrec aici, Iaşul e capitala culturală a României, trebuie să aibă o imagine curată!” Bine, bine, dar ce se întâmplă în Iaşi? Scapă un tramvai din copou şi rade tot ce îi stă în cale – s-a întâmplat recent şi în America de Sud; afacerişti dubioşi se trezesc cu sticle incendiare în curtea casei – intimidarea de acest fel e la modă în lume de decenii; interlopi care se ucid între ei, oameni care se sinucid din cauza disperării şi a sărăciei, tineri care ajung la spital drogaţi şi multe alte exemple. Prima concluzie la care te gândeşti e că vine 2012, vine sfârşitul! Şfârşitul cui vine, domnilor? Sfârşitul lumii? Da, vine sfârşitul lumii pentru unii politicieni, se apropie de final mandatele, se pierd funcţii şi multe învârteli. Toate nenorocorile care se petrec, s-au mai petrecut şi se vor mai petrece atât timp cât oamenii vieţuiesc iar lumea se tot schimbă datorită (sau din cauza?!) tehnologiei. Să privim partea bună: fiecare sfârşit e un nou început.
