Nici nu ne dăm seama cât de repede trece timpul. Mă gândesc la cât de multe mi s-au întâmplat în ultimul an. Și mă gândesc la cât de mult îmi place să călătoresc și să vizitez și că în ultimul an am reușit să fac asta. Pornind din vară, când am mers la câteva evenimente literare din Piatra Neamț și Botoșani, continuând cu mutatul meu din Iași la Sibiu, continuând cu mini-vacanța de la Roșia Montană, cu drumurile până la Fetești (Ialomița) și înapoi, cu drumurile Sibiu-București, cu drumul Sibiu – Botoșani – Piatra Neamț – Iași -Sibiu pe care l-am făcut de Crăciun, cu mini-excursiile Sibiu-Sighișoara, Sibiu- Alba Iulia, Sibiu – Hunedoara, Sibiu – Bihor. Sunt mii de kilometri făcuți într-un timp destul de scurt (în ultimele două luni aproape în fiecare weekend am făcut câte o mini-excursie), multe locuri văzute, motiv pentru care în viitorul apropiat voi lucra mai mult la rubrica „On the Road” și lucrez deja la crearea unei hărți cu locurile pe care le-am văzut și cu câteva descrieri ale locurilor sau ale monumentelor ce mi-au atras atenția. Majoritatea drumurilor le-am făcut cu un Opel negru, decapotabil, care are și numere de Germania. Abia în acest weekend l-am și botezat, i-am dat un nume care să sugereze masculinitate și putere, dar și rafinament, Oscar. Asta în condițiile în care mașina este destul de varză. Simt cum călătoriile au devenit ca un virus și că nu va putea trece mult timp fără a pleca la drum.
Probabil că Oscar nu va rezista o veșnicie, mai ales că este o mașină veche și nu și-ar merita banii investiți pentru a o face ca nouă, mai ales că nu va mai fi niciodată nouă, acesta este tristul adevăr. Și sunt sigur că va exista un moment, o perioadă, în care Oscar nu va mai fi funcțional, iar bani de o altă mașină nu vor fi exact atunci. Și va rămâne un vacuum, o perioadă în care virusul de sânge va spune că vrea călătorii, dar nu voi avea cu ce efectua călătoriile. Cum călătoriile nu pornesc cu un traseu fix și obiective prestabilite, varianta de a folosi trenul sau autocarul ies din calcul. Știu că vreau să văd Maramureșul. Și atunci, mai mult care sigur, va trebui să apelăm la servicii de închiriat mașini, probabil rent a car WLC. Cum suntem fideli amintirilor, probabil va fi vorba tot de un Opel, numai că unul nou, care nu are capricii și probleme tehnice (Oscar al nostru intră în viteze doar când are chef, nu și când încerci tu să schimbi vitezele). Închirierea unui Opel Astra J ar fi între 20 și 34 de euro, consumul este destul de mic, 6.6 litri urban, 3.6 litri la drum întins și 5.1 litri mixt. Partea cea mai interesantă e că ai liber la kilometri, nu ți se impune să nu faci decât x kilometri, la fel nu ai costuri ascunse, dacă ți se întâmplă ceva ai asistență gratuită 24 de ore din 24 și, la fel, dacă din varii motive vrei să înlocuiești mașina, o faci fără să plătești alte taxe. Asta ar fi în cazul nostru, care pornim targetați. Cei care nu știu exact ce să aleagă nu trebuie să își facă probleme, un asistent din partea firmei WLC te ajută să iei cea mai bună decizie.
