Se întâmpla în prima lună de când m-am angajat la librărie. Eram la subsolul librăriei când a intrat un puști de liceu foarte agitat, de parcă ar fi avut ADHD.
– Scuză-mă, aveți cartea Enigma scrisă de Călin Georgescu?
Fără să vreau, pufnesc în râs.
– Din păcate nu o mai avem, ultimul exemplar s-a dat chiar ieri, dacă poți aștepta, o primim miercuri.
– Am nevoie azi de ea, mâine am test. Aș putea să o cumpăr din altă parte?
Îi spun să se ducă la librăria din Piața Mică, poate o găsește acolo, dar îi atrag atenția (încă zâmbeam ciudat):
– Când îi întrebi, întreabă de cartea Enigma Otiliei de G. Călinescu, scriitorul Călin Georgescu nu cred că există.
S-a supărat pe mine inițial, dar apoi a zâmbit fals și mi-a mulțumit. Trebuia să fiu sadic, trebuia să nu îl corectez și să îl las pe puști să îi facă să râdă și pe cei din alte librării.
P.S.: Există și un scriitor Călin Georgescu, dar scrie despre economia României și despre criza economică, nicidecum despre idile din perioada interbelică.
