Copou confiscat

Când auzi de un site, www.copou.ro, la ce te gândești? La un site care să cuprindă povești romanțate de dragoste, la imagini de arhivă cu Dealul Copoului, la plimbări prin Parcul Copou sau Grădina Botanică, la amintiri de studenție de prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor, la povești despre Iașul de altădată, la echipa de fotbal sau la Universitate? Sau la ce vă așteptați?

Am făcut un print screen, lămuritor:

Bănuiesc că nu vă așteptați să dați peste „Sfintele Icoane”. Nu văd nicio legătură între Copou și Atelierul de Icoane din Rădăuți ce comercializează „sfintele icoane”, dar absolut nicio legătură. Nu îi ajută la trafic faptul că au un domeniu care nu are nici în clin nici în mânecă ceva cu conținutul de pe site. E o bătaie de joc. Copou.ro a fost cumpărat în 2007.

PS: În 2011 Copou a devenit marcă înregistrată (presa scria că marca a fost înregistrată la OSIM de finii primarului Nichita).