Drumul de la angajat la antreprenor poate fi lung și anevoios. Mi-am amintit acum două lucruri.
Primul dintre ele l-am cules dintr-un interviu cu Radu Georgescu, unul dintre cei mai importanți și cunoscuți antreprenori români (și când spun antreprenor chiar mă refer la unul adevărat, nu la impostorii care își fac reclamă pe net deși nu au niciun business adevărat, afară de cel bazat pe iluzia vânzării de iluzii că oricine poate deveni antreprenor). Radu Georgescu spunea ca atunci când vorbește cu un posibil antreprenor, nu este atent la idei, că idei și vise au toți oamenii. El se uită după cei care știu și pot să pună ideile în practică.
Al doilea lucru pe care mi l-am amintit este o discuție purtată cu un cunoscut oameni de afaceri din Sibiu. Acesta se referea la discuțiile cu tot felul de oameni care aveau un discurs de tipul „aș face o afacere, dar nu am bani”. Răspunsul lui era de genul: „bine, vin-o cu o idee, scrie un plan de afaceri, eu investesc în planul tău de afaceri 500.000 de euro, banii de care ai nevoie. Banii mi-i dai înapoi, câte 100.000 de euro timp de cinci ani, plus o dobândă de 15.000 de euro pe an”. Și atunci se lovește de refuzuri.
Când oamenii visători află că banii nu cad din cer, ci trebuie returnați, se împotmolesc și se liniștesc. Pe hârtie mi-am făcut și eu zece mii de planuri. Totul pornea de la o mică firmă de activități ale portalurilor online. Urma să fac o rețea de site-uri, să vând publicitate pe site, să îmi deschid o editură, apoi o tipografie, apoi o librărie. De la o simplă idee mă vedeam peste un întreg sistem interconectat. Mă gândeam: dacă tot e vorba de publicitate, de ce să fie doar online și să nu trec și în offline, să achiziționez echipamente de gravare cu laser ca să nu trebuiască să plătesc altei firme, să rulez banii în companie. La fel și cu editura: dacă tot le editez, de ce să nu îmi fac tipografie, să le și tipăresc singur, mergând pe aceeași idee, a păstrării banilor în cadrul companiei. Apoi, de ce să plătesc rabat altor librării ca să îmi vândă cărțile, când pot păstra eu cei 40% din rabat.
Pentru cineva care nu a fost niciodată într-o poziție de conducere, aceste gânduri ar putea părea ca idei foarte bune. Doar că nu este chiar așa. Au făcut și alții asta înaintea mea. Iar avantajul lor este vechimea pe piață și consolidarea lor pe acea piață. Dacă aș veni eu, ar trebui să vin cu prețuri mai mici, ceea ce este cam greu la început pentru că nu aș avea rulaj. Și m-aș trezi, după foarte puțin timp, că ideile mele nu au fost bune și că prețurile mici îmi creează problemă, în loc să îmi aducă profit. Și așa aș ajunge, rând pe rând, să renunța la librărie, să scot aparatura tipografiei la vânzare, la fel și echipamentele de gravare cu laser , să trebuiască să închid și editura, eventual să trebuiască să închid și rețeaua de site-uri pentru că nu voi avea nici bani de hosting.
Asta înseamnă să analizezi concurența și să știi riscurile. Făcând asta realizezi că planul tău de afacere nu este viabil și începi să gândești mai departe. E un exercițiu necesar înainte ca visele să te orbească și să iei decizii pe care le vei regreta.
Când te hotărăști să devii antreprenor trebuie să pornești cu gândul de a face bani, nu de a câștiga mai puțin decât salariul de la actualul loc de muncă. Asta trebuie să rețineți.
