realitati de visVara e in toi, la fel si planurile cu ce sa facem vara asta. Am prieteni care deja s-au si intors din concediu, la fel cum am colegi care inca nu si-au stabilit perioada in care urmeaza sa isi ia concediul de vara. Fiecare incearca sa isi faca planuri, fie ca le duce la capat sau nu.

Unii, ca si mine, viseaza cu ochii deschisi la vrute si nevrute. Si nu este vorba doar de entuziasm si nevoia de odihna, de deconectare de la realtiate (ca sa citez motto-ul acestui blog), ci si de o perioada dificila ce presupune multa munca, astfel incat vacanta chiar sa fie meritata.

Deconectarea am icneput-o in urma cu aproape 2 luni, cand mi-am dat seama ca daca nu facem nimic, trece timpul pe langa noi, facandu-ne simpatic din mana. Si am preferat sa nu fiu un obiect de decor din statia prin care trece timpul. Si pot spune ca am avut si parte de ceva noroc. Au venit cateva invitatii, cateva deplasari, vreo doua recitaluri, revederea unor oameni faini, cunoasterea altora, la fel de misto. Si prevad ca acesta este doar inceputul.

Intre timp, am inceput si cateva proiecte (a se citi: cateva idei notate in drive sau in agenda, cateva mail-uri trimise sau conversatii purtate). Lucrurile nu avanseaza in ritmul pe care mi-l doresc, dar avanseaza.

*** aici facem o paranteza si revenim la visele cele sfinte, care ne dau puterea sa facem fata unei noi zile si sa trecem peste tot felul de provocari ***

Peste cativa ani, o casuta, la marginea unui oras, intr-o zona linistita. Nu vila, o casuta cat sa incapa vreo 4 persoane, cam cat inseamna o familie perfecta. Musai o camera care sa fie doar biblioteca si birou de lucru. O gradina, multa verdeata, un leagan intre cativa copacei. O piscina, nu mare, ci cat sa scapi de canicula zilelor de vara. Relaxare in biblioteca, relaxare in gradina. Cand te saturi de munca, sa mergi in gradina si sa ai grija de cateva legume, ca apoi sa pui pe masa legume proaspete crescute de tine. Doi tanci (sau maimutele) care se balacesc in piscina si te fac sa vrei sa intri sa te distrezi cu ei.

Si seara, curatand piscina sa imi amintesc de momentele in care doar visam la ceea ce traiesc.

Asta e frumos: inca avem libertatea visului si nimeni nu ne impiedica sa ne construim cel mai frumos univers oniric, apoi sa facem tot posibilul sa-l tragem din vis, bucata cu bucata pe pamant, pana visul e realitate si realitatea e de vis.

Loading

Bogdan Federeac
contact@fede.ro
M-am născut în 1989 și sunt licențiat în filologie. Acum sunt student la Ecologie și Protecția Mediului; Scriu prin reviste din 2003; Primul blog l-am avut in 2008, iar din 2011 am avut câteva colaborări cu presa centrală; În 2012 am lansat www.fede.ro și tot în 2012 am publicat un volum de versuri. În ultimii ani am început să fiu mai interesat de munți și păsări

Lasă un răspuns