Update 4.01.2023: După șapte ani situația e cam aceeași. A fost și Crăciun și Revelion fără zăpadă. La sfârșitul lui decembrie 2022 am fost în Cindrel. La peste 2.000 metri altitudine nu era pic de zăpadă. În primele zile ale anului am fost la poalele Făgărașilor: până la 1.500 metri altitudine nu am dat de zăpadă. În plus, a fost un aer cald, ca la final de martie. Mi-e groază de cum va arăta anul 2023: la secetă și la urmările ei asupra agriculturii
În fiecare an ne plângem de iarna care nu mai este iarnă. Ni se pare că în ceilalți ani iarna era iarnă, iar vara era vară. Am auzit deseori în ultima săptămână că „vai, avem Crăciun fără zăpadă”, dar mi-amintesc că așa a fost și anul trecut. Îmi amintesc cum am plecat pe 24 decembrie din Sibiu și era neobișnuit de cald pentru sfârșitul lunii decembrie și că zăpada lipsea cu desăvârșire. În drumul pe care l-am făcut atunci, de peste 400 de kilometri (Sibiu-Săveni), doar pe Cheile Bicazului am dat de zăpadă, dar și aceea pe punctul de a se topi. Pe 25 decembrie era cald, iar imașul din fața curții bunicilor era ud din cauza ploii. Abia pe 26 decembrie a fost lapoviță, dar în următoarea zi deja erau coduri galbene și portocalii de ninsori în unele județe.
Și hai să vedem ce scria Jeni Acterian în urmă cu aproape nouă decenii:
5 ianuarie (1937):
Mâine e Boboteaza. Cică e „gerul Bobotezei”. Eu cred că aici, în București, clima ni s-a schimbat. Acum un an cam tot așa a fost. Aproape că n-avem iarnă. Anul ăsta a nins de două ori, dar n-a rezistat. Mâine e Boboteaza, cu tradiție de îngheț și zăpadă – dar e un cer albastru, soare și căldură, că te crezi în mai. Azi am stat cu ferestrele deschise (…).
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Ediție integrală, Humanitas, 2021
