Nu există cadoul ideal. În viziunea mea, orice cadou este cel ideal. Deși nu mă dau în vânt după ocazii speciale (a se citi „urăsc aniversările, mai ales dacă este vorba despre ale mele”), când primesc ceva mă bucur ca un copil. Mă bucur când primesc un ceas, mă bucur când primesc o carte (hmmm, mai ales dacă primesc o carte), mă bucur la fel de mult dacă primesc un pix sau o hârtie pe care sunt așternute câteva cuvinte, mă bucur de fiecare dată când primesc cadouri haioase. Așa sunt eu: îmi găsesc bucuria în lucrurile mici. Pentru că ajungi cu adevărat să te bucuri și să fii fericit când reușești să pui cap la cap toate bucuriile mici.
Când ți se întâmplă ceva grandios s-ar putea să fii copleșit. Nu același lucru se întâmplă când ești „pregătit”. Poate de aceea există un „blestem al marilor câștigători la loto”, pentru că regulă este vorba despre oameni simplu, cu un anumit stil de viață, cu anumite obiceiuri și cu un anumit buget. Este normal să fii la un pas de nebunie sau chiar să înnebunești când câștigi la Loto: nu ești pregătit; sunt sigur că dacă ar câștiga un politician sau un afacerist viața lui nu s-ar schimba prea mult, el este obișnuit cu banii, cu câștigurile. De aceea nu vreau să câștig marele premiu la loto, ci unul cât-de-cât, astfel încât să îmi permit o casă. De o casă am nevoie și nu să o achit în 30 de ani. Dacă ești sănătos îți iei și mașină și îți faci și vacanțele unde vrei. Dar ăsta sunt eu. Cel care se bucură când aude vești bune despre ceilalți, cel care zâmbește la răsărit, apus, lună pline etc, cel care se bucură când descoperă o carte bună sau când câștigă un cititor. Aplic, mai mult involuntar, politica pașilor mărunți, economisesc bucuriile și le transform într-o bucurie mare.
