Nicio zi din librărie nu seamănă cu cealaltă, indiferent cât de pustie este ziua sau cât de plină este. Spre finalul programului mă tot uitam la ceas și îmi făceam drumuri pe la raftul cu dicționare să le aranjez. Intră un om, salută și coboară. Intră o mamă cu copilul, salută și coboară. Intră un cuplu. Nu salută și nici nu coboară. Am văzut că-s nedumeriți. Așteptam să îmi ceară ajutorul ca eu să le atrag atenția că nu au salutat când au intrat. Tipa părea mai extrovertită, băiatul ceva mai timid. 17-18 ani trebuie să fi avut. Tipa vine spre mine, își cere scuze și zice:
– Puteți să ne recomandați o carte mai siropoasă? Prietenul meu vrea să agațe o fată și nu știe ce carte să-i cumpere.
Pe loc mi-a trecut supărarea, am uitat de lecția pe care am vrut să le-o dau și am început să scot cărți de la rafturi pe care i le-am pus în brațe băiatului. A ales Nicholas Sparks. Nu am comentat nimic. M-am bucurat că în 2015 mai există puștani care vor să agațe tipe oferindu-le o carte.
