Copiii responsabili au toate șansele de a deveni adulți responsabili. Dar responsabilitatea nu este un instinct, este o trăsătură dobândită. Nu ne naștem responsabili, ci devenim. Nu este o mirare că fetițele se joacă cu păpuși atunci când sunt mici, este o formă de pregătire pentru momentul în care vor deveni mămici. Și nu e vorba că doar păpușile responsabilizează copiii. Același efect, dacă nu, chiar mai puternic, îl au animalele. O fetiță poate pune suflet în îngrijirea unei păpuși, dar un animal este altfel, este viu. Sună crud, dar dacă îi iei copilului peștișori, el învață să aibă grijă de ei, să le schimbe apa, să le dea mâncare, altfel peștișorii îi mor. E vorba despre a prețui viața și despre a fi atent, pentru că acțiunile tale pot avea consecințe.
Dar exemplul cu peștișorii este unul soft. Cel mai indicat este să iei copilului un animal mare, un câine sau o pisică. Chiar dacă și câinii și pisicile sunt foarte diferite comportamental, sunt animale jucăușe, animale care miaună sau latră dacă le este foame și sunt animale cu longevitate mai ridicată decât animalele mici (canari, pești, hamsteri). Și la început să ai și tu răbdare cu cel mic: „Uite, tati, hai să dăm Acana hrană uscată la rottweiler, tu ți-ai mâncat cărnița și legumele, ar nevoie și el de cărnița și de legumele lui”. Dacă știi în ce lumini să pui o problemă, întotdeauna luminile vor fi cele bune. Învață de copilul de mic să își înfrunte temerile, mai ales că la vârstele fragede nu concepi frica și nici nu o simți. Mai bine un îl înveți cu animalele de mic, astfel, când crește, dacă este să vadă un accident (un câine bolnav atacând un bătrân) să știe ce să facă, nu să sune la 112 și să aștepte să vine de acolo ajutoarele.
Și aceste sunt doar mici exemple, dar plecând de a da amestecul Acana la rottweileri, la a schimba apa la pești, ajuți la consolidarea unei temelii puternice pentru copil. Și îndepărtezi, pe cât posibil, șansa ca acel copil să crească și să devină un adult iresponsabil.
