Scriam anul trecut, când românii au ieșit în stradă între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, că după alegeri, indiferent care va fi rezultatul, politicienii pot sta liniștiți pentru că nevoia românilor de a se revolta, de a ieși în stradă, s-a consumat. M-am înșelat.
Luni seară am participat la Marșul Tăcerii din Sibiu. Presa și jandarmii spun că am fost peste 1000 de oameni. Majoritatea participanților la marș erau tineri și foarte tineri. Da, am văzut și câțiva bătrâni, am văzut oameni de vârsta părinților mei, am văzut cupluri, am văzut familii, am văzut foarte mulți studenți și liceeni. Din Parcul Sub Arini până să ajungem în Piața Mare Marșul Tăcerii a fost un marș al șoaptelor. Foarte multe comentarii despre cele apărute la TV și în online. Mici dezbateri și dezgustul față de manipulări și teoriile conspiraționiste (și m-am bucurat când am văzut că cei tineri și foarte tineri știu să-și aleagă sursele de informare). „Era de vârsta nostră!” spunea o puștoaică, probabil de 15 ani, cu ochii în lacrimi. „Mi-e frică să mai ies în oraș” se aude din altă parte. „Ponta și cu toți ai lui e de vină” șoptește un bătrânel, iar din spate se aude un murmur: „Și Iohannis e de vină, degeaba l-am ales, nu se luptă cu rechinii”. Un punkist de 16-17 ani propunea să se iasă în stradă pentru a cădea vinovații. Un rocker de vreo 30 de ani se ruga să nu fie niciun politician prin Piața Mare pentru că „tăcerea asta înseamnă și furie”. La un moment dat, pe Calea Dumbrăvii, o mașină aparținând Poștei Române dă să spargă coloana de oameni și să intre pe o străduță. Jandarmul îi face semn că nu se poate. Șoferul nu înțelegea de ce. „Trebuie să așteptați”, îi recomandă jandarmul. „Dar sunt mulți, stau 10 minute aici?” se întreabă șoferul. Jandarmul a dat replica cea mai neașteptată (pentru mine): „Haideți să fim cu toții solidari”. Din spate, unul dintre polițiștii de la Rutieră care însoțea coloana se apropie de mașina șoferului de la Poștă. Am înghițit în sec și am continuat să merg. Când am ajuns în Piața Mare s-au oprit șoaptele. Liniștea era grea: nu se auzeau decât ropotele pașilor, cu accente grave datorate bocancilor puștilor și puștoaicelor cu plete și geci de piele care s-au săturat să înghită toate rahaturile.
S-au terminat cele 3 zile de doliu național. Marți seară, peste 13.000 de oameni din București au renunțat la tăcere. Șoaptele au devenit strigăte: „Asasinii!”, „Demisia!”, Ultima soluție, înc-o revoluție!”, „Piedone asasin, Oprea asasin!”, „Toate partidele politice, aceeași mizerie!”. Oamenii aceștia vor resetarea întregului sistem politic.
foto1: Silvana Armat, www.turnulsfatului.ro
foto2: Jean Nicolescu
