Nu o dată mi-a fost dat să citesc știri precum aceasta: „Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a încetat din viaţă sâmbătă seara, în urma unui accident cardiovascular suferit la Spitalul Universitar din Capitală, informează surse din cadrul PSD-ului. Acestuia i s-a făcut rău în cursul după amiezii și a fost dus de urgenţă la spital pentru efectuarea unor investigaţii. În timpul unor recoltări de sânge, starea președintelui s-a înrăutăţit și a suferit un accident cardiovascular. Medicii l-au băgat imediat în sala de operaţii, dar n-au mai putut să facă nimic pentru a-i salva viaţa”. Cel puțin o dată pe an apare pe un blog obscur știrea că fostul președinte a încetat din viață. Și de fiecare dată știi că este falsă, te aștepți să-l vezi la TV făcând cu mâna și râzând: „Golanilor, nu mor eu când vor capitaliștii și fasciștii!”.
Ion Iliescu, Paula Iacob și Radu Beligan au fost subiecte inepuizabile pentru glume despre logevitatea lor. Pe Paula Iacob o tăiem de pe listă că a și murit. Cu Radu Beligan nu avem nimic, doar îi admirăm vitalitatea la cei 96 de ani. Cu Ion Iliescu altfel stă treaba: dacă până acum o lună toată lumea și-l dorea mort, după redeschiderea dosarelor mineriadelor, toată lumea se roagă pentru sănătatea lui, să nu cumva să moară înainte de a fi condamnat măcar pentru o mică parte din tot răul pe care l-a făcut. Gândul că Iliescu ar putea plăti pentru ce a făcut dă speranță multor români sătui de toată mizeria din politica românească.
