Tocmai m-am întors dintr-un weekend plin, plin de poezie, de muzică, de oameni faini; un weekend în care am avut parte de o aniversare ce a durat mai mult de 72 de ore, un sfârșit de săptămână presărat cu oameni și momente faine. Mulțumesc tuturor pentru urările făcute, fie că a fost vorba despre un mesaj pe Facebook, un sms, tras de urechi, luat în brațe (vai, Doamne, ce mișto a fost vineri noapte când am văzut cerul de deasupra orașului Piatra Neamț după ce un prieten m-a luat în brațe și am căzut amândoi în mijlocul trotuarului), cântat … s-au întâmplat și s-au povestit multe, totul făcând ca la 25 de ani să am parte de cea mai futere aniversare posibilă. Îmi cer scuze celor care au încercat să mă sune și nu au auzit decât „Sunteți în rețeaua Orange”: vineri noapte mi-a murit bateria telefonului, am încercat să o resuscitez, dar abia luni dimineață a înviat (exact ca Iisus, după 3 zile).
Încă o dată: mulțumesc tuturor celor care mi-ați fost aproape, fizic sau cu gândul, familiei, mulțumesc scriitorilor care au participat vineri la recitalul de poezie de la Piatra Neamț și celor cu care m-am văzut sâmbătă și duminică la Botoșani și Ipotești, mulțumesc domnilor Adrian Alui Gheorghe și Gellu Dorian care m-au invitat la evenimentele din acest sfârșit de săptămână, dar vreau să le mulțumesc în mod special celor care au făcut dintr-o aniversare o sărbătoare: Claudiu Komartin, Radu Vancu, Paul Gorban, Rita Chirian, Vlad A. Gheorghiu, Dan Coman, Adrian G. Romila și Ioan Radu Văcărescu, toți niște Oameni minunați (și scriitori pe măsură):
Mulțumesc și mașinii din Sibiu care ne-a transportat, în condiții doar de noi știute, de la Piatra Neamț la Botoșani și în care s-a respirat poezie, s-a cântat, s-au purtat cele mai variate discuții, în care s-au spus cele mai mișto bancuri și în care m-am gândit cu frică la fiecare frână pusă sau curbă luată.
